Mai există lume care crede că lucrurile se pot rezolva cu discuții, cu vorba bună, cu convingerea celorlalți că greșesc. Numai că și ceilalți au aceleași idei, nu ei greșesc, noi greșim. Ne-au adus ușor într-o situație în care nimic nu se mai poate discuta. Am trecut de punctul în care problemele s-ar fi putut rezolva prin negocieri, prin împăcarea părților. Nu mai există nici o problemă care să-și găsească o rezolvare amiabilă. Și încet-încet suntem împinși spre celălalt punct. Cel în care vom fi convinși că rezolvarea nu poate fi decât violență.
Niciuna dintre problemele apărute mai mult sau mai puțin artificial nu-și poate găși o rezolvare întrucât nici cei care sunt „pentru”, nici cei care sunt „împotrivă” nu ajung la un compromis. Taberele sunt îndemnate să se radicalizeze, să nu accepte argumentele celorlalți, să le respingă și să împingă în față, prin orice metode, propriile idei. Fie că vorbim despre avort, LGBTQ, veganism, ecologie, COVID sau războiul din Ucraina, nu se întrevede nici o posibilitate de a se ajunge la un numitor comun.
Din contra, după cum am spus, ne radicalizăm pozițiile. Vedem cum activiști vegani atacă măcelariile, adepții dezindustrializării agriculturii varsă pe jos laptele din magazine, cei care refuzau vaccinarea cu un produs insuficient testat erau cât pe ce să fie băgați în lagăre și așa mai departe.
Violența este încurajată în mod oficial, pe față. Ia să vedem cum sunt tratați rușii peste tot prin Europa fără ca oficialii care au condamnat, de curând, folosirea cuvântului „negru” pentru a desemna o persoană de culoare, să ia poziție. Evident, un rus obișnuit nu are nici o treabă cu politica Rusiei, dar europenii au altă părere. La fel de evident este că, pe când oficialii ucraineni încurajau măcelărirea concetățenilor lor de limbă rusă, Europa se uita în altă parte.
Suntem împinși către poziții ireconciliabile pentru că establishmentul nu dorește pacea socială. O pace care ar lasă timp cetățenilor să-și pună întrebări. Iar întrebările ar cutremura castelul de cărți de joc al Puterii. Pentru că nu vrem să vedem și nu avem timpul necesar ca să gândim ceea ce s-ar putea vedea cu ochiul liber dacă nu am fi legați la ochi: avuția națiunilor este deținută de doar câțiva oameni. Și, pentru a o păstra numai pentru ei, inventează tot felul de strategii pentru ține sub control societatea.
Iar cea mai de succes strategie rămâne dezbinarea populației prin cultivarea de probleme sociale aparent de nerezolvat care să ocupe timpul și să consume energia poporului. Uneori, însă, se apasă prea mult pe pedala. Și se crează un ditamai nodul gordian imposibil de dezlegat chiar și de către creatorii săi.
Iar când nodul gordian nu poate fi dezlegat, trebuie tăiat cu sabia.
Iar momentul acela se apropie.