Propaganda celorlalți este bună

0
3

Vorbeam despre propaganda rusească și teama autorităților noastre cum că românii vor fi victime ale acesteia. Aceleași autorități, însă, nu au nici o teamă că românii vor cădea pradă celeilalte propagande, a „aliatului strategic”. Din acest punct de vedere, autoritățile noastre sunt liniștite. Nu că aliatul strategic nu ar iniția nici o campanie de propagandă,ci că această propagandă este acceptată și dorită.

Problema este că, dacă vom considera propaganda rusească a fi contrară intereselor naționale, vom putea fi siguri că propaganda aliaților corespunde intereselor noastre? Mesajele nu sunt atât de complicate încât să nu poată fi descifrate ușor. Ce vrea aliatul strategic de la noi? Să considerăm Rusia dușman și Ucraina prieten, cu asteriscul că și în condițiile în care Ucraina face gesturi neprietenoase față de noi, să o considerăm, în continuare țară prietenă și s-o alimentăm cu ceea ce are nevoie.

Un alt mesaj tot mai circulat în ultima vreme se referă la modul în care trebuie să considerăm forțele militare rusești a fi foarte slabe în raport cu cele NATO și/sau ale Ucrainei; să fim convinși că rușii sunt infrânți pe toate fronturile, că iau bătaie, pierd soldați, sund conduși de dicatori nebuni și vor pierde totul.

Acest mesaj este esențial pentru a convinge viitoarea carne de tun românească de faptul că o eventuală aventură în războiul din Ucraina nu ar fi decât un galop de sănătate, să nu ne mai batem capul și să ne aruncăm cu ochii închiși ca și în cele două războaie mondiale. Să ne amintim cum în primul am crezut promisiunile Franței și am atacat Austro-Ungaria absoluți nepregătiți de război și în mai puțin de un an am pierdut trei sferturi din teritoriul național. În al doilea, la fel de nepregătiți, am atacat URSS alături de aliatul strategic de atunci și rezultatul se cunoaște: am fost la un pas de dispariția că stat și am plătit zeci de ani despăgubiri de război.

Este interesant că propaganda asta nu este nouă. Este chiar foarte veche; a fost lansată de francezi acum 2-300 de ani când aveau nevoie ca românii să oprească exapansiunea rusească spre Marea Mediterana, să nu strice ploile comerțului francez, a fost preluată de germanii care aveau nevoie de aliați în războiul lor de expansiune spre Est și, acum, este luată la pilă de americani care au nevoie, la rândul lor, de aliați în conflictul pe care-l coordonează cu Rusia.

De fiecare dată elementele au fost cam aceleași: rușii sunt niște barbari, care nu se pricep la nimic, doar la băut și care pot fi alungați foarte ușor în Asia dacă ne încordăm puțîn la ei; pe urmă e păcat să stăpânească atâtea avuții, de la terenuri fertile până la resurse ale subsolului când toate acestea ar putea fi luate fără probleme de „aliații strategici” și folosite cu cap, occidental și capitalist.

Culmea este că, în timp ce schimbă idei de genul acesta, unii se mai întreabă de ce am plătit ani de zile despăgubiri de război rușilor și de ce „elitele noastre” care au sprijinit războiul din Est au putrezit în închisori după 1945.