Haiducia pe stil nou

0
4

Să luăm două țări, A și B. Țara A s-a haiducit și a început să jefuiască țările din jur; a organizat expediții de jaf, de piraterie și, în scurt timp, s-a îmbogățit, ceea ce i-a permis să investească resursele pe plan intern. S-a dezvoltat, și-a creat o industrie și o elită politică și culturală care a ajuns la concluzia că lumea s-a dezvoltat destul încât haiducia clasică să nu mai poată fi posibilă. Și au imaginat un alt soi de haiducie.

Țara B, o țară mai pașnică, oprimată chiar de niște vecini care o mai jefuiau uneori, n-a avut când să-și creeze industria și elitele. A fost preocupată mai mult să se apere, să se hrănească; să supraviețuiască. Și se bucură atunci când țara A îi transmite că vrea să o ajute să se chivernisească. Trebuie doar să fie de acord cu ceea ce-i cere țara A.

În scurt timp, însă, țara B ajunge într-o situație și mai dificilă: resursele sale naturale aparțin, acum, țării A, sistemul de educație este distrus și nu produce decât cetățeni fără pic de orizont, când se ridică vreunul să spună că ceva e în neregulă, Justiția îl bagă la zdup rapid. Țara B tocmai a devenit o colonie a țării A. Partea cu adevărat fascinantă este că marea majoritate a cetățenilor țării B nu-și dau seama de acest lucru, ba chiar sunt foarte fericiți de situație. Pentru că așa i-a învățat școala controlată, evident, de țara A.

Transformarea unei țări independente într-o colonie este un proces complex și subversiv, care se bazează pe confiscarea resurselor naturale, pervertirea gândirii prin distrugerea sistematică a sistemului educațional, controlul elitelor politice prin intermediul unei justiții manipulate din exterior și acapararea economiei pentru a asigura producția de bunuri cu grad redus de prelucrare.

Unul dintre principalele instrumente utilizate pentru a transforma o țară independentă într-o colonie este confiscarea resurselor naturale. Această acțiune se realizează prin intermediul acordurilor inegale, prin care țara devine dependentă de metropola colonială. Resursele naturale sunt exploatate intens, iar beneficiile financiare sunt transferate în afara țării, în loc să fie investite în dezvoltarea națională. Astfel, țara pierde controlul asupra propriei bogății naturale și devine dependentă de importurile de produse finite.

Pentru a perverti gândirea și a subordona populația colonizată, distrugerea sistemului educațional este o armă puternică folosită de metropola colonială. Educația este redusă la un nivel minim, iar accesul la cunoaștere și informație este limitat. Cercetarea și dezvoltarea sunt descurajate. Acest lucru împiedică dezvoltarea unei gândiri critice și independente, ceea ce face ca populația să fie mai ușor de manipulat și controlat de către puterile coloniale.

Controlul elitelor politice este esențial pentru menținerea dominației coloniale. Prin intermediul unei justiții controlate din exterior, metropola colonială poate influența procesele politice interne, îndepărtând liderii naționali care se opun intereselor lor. Acest lucru asigură o conducere obedientă, care să promoveze interesele coloniale și să faciliteze exploatarea resurselor și a populației locale. Corupția și influența externă subminează independența sistemului judiciar și distorsionează principiile de drept și justiție.

Prin acapararea economiei, metropola colonială controlează producția și exportul de produse cu grad redus de prelucrare. Acest lucru asigură dependența economică a țării colonizate, deoarece aceasta devine furnizoare de materii prime și piață pentru produsele prelucrate de către metropolă. Țara colonizată este împinsă într-un ciclu de sărăcie și subdezvoltare, în timp ce metropola obține beneficii financiare substanțiale prin prelucrarea și comercializarea produselor finite.

În felul acesta, țara A nu mai trebuie să finanțeze expediții militare care să jefuiască țările de tip B; pur si jaful este realizat prin intermediul “gulerelor albe” iar țările jefuite nu mai au capacitatea intelectuală să-și dea seama că li se fură prezentul și viitorul. Ba, din contra, învață să-și iubeasca și să-și slăveasca jefuitorii și să-i urască pe cei care încearcă să le deschidă ochii.