Cârnați și Cabanoși: Cum tupeul și ignoranța modelează societatea

0
6

Un “tânăr frumos și liber” comandă, la un fast food, niște cârnați. Vrea neapărat cârnați subțiri, nu știe să le spună “cabanoși”. Femeia îi pregătește porția de cârnați, dar el începe să facă scandal că a comandat cârnați subțiri, nu groși. Vine supervizorul să vadă ce se întâmplă. Îi pune el o porție de cârnați, la care tânărul începe să facă din nou scandal: nu vrea groși, vrea subțiri… Supervizorul se impacientază: pusese “cabanoși”, nu cârnați groși. Tânărul, simte că explodează, zice că așa ceva n-a mai văzut. A început să țipe și să facă scandal femeilor de la grătar cum numai un tefelist știe să facă. Apoi a dat indicații: să se dea la o parte stiva de “cabanoși” și să-i dea dedesubt. Ceea ce numea el cârnați subțiri erau “cabanoșii” ținuți mai mult pe grătar, din care se scursese mai multă grăsime…

Exemplul de mai sus, real, este elocvent pentru modul în care, în ultimii ani, ne-am pricopsit de astfel de exemplare în toate domeniile de activitate. Fără o bază culturală, neposedând niciun vocabular elementar, să nu mai spun de un bagaj de cunoștințe despre domeniul în care cred că activează, acest gen de indivizi a pus stăpânire pe societate doar pentru că au un tupeu ieșit din comun. Și pentru că restul societății se teme să reacționeze.

Faptul că agenda publică a fost confiscată de acest arhetip uman, de la ONG-uri până la partidele politice, reprezintă un risc imens pentru echilibrul social. Atunci când persoanele cu idei puține și fixe, dar cu un tupeu excesiv, preiau controlul asupra discuțiilor publice și deciziilor politice, se creează o atmosferă toxică și polarizată în societate. Adevăratele probleme și provocări sociale vor fi neglijate sau distorsionate, în timp ce subiectele inutile sau false devin punctele centrale ale dezbaterii publice.

O societate în care acest tip de tip uman preia conducerea riscă să fie una în care diversitatea de opinii, toleranța și respectul reciproc sunt ignorate sau subminate. Astfel, pluralismul ideilor lasă loc extremismului și autoritarismului.

Promovarea acestor tipuri de oameni nu este întotdeauna un efect al unor politici secrete, deși există suficiente cazuri în care astfel de personaje au fost impuse pe scena politică doar pentru că reușesc să atragă rapid atenția și sunt extrem de ușor de controlat. Dar, pe lângă acestea, mai există suficiente situații în care tupeul, nesimțirea, lipsa de cultură, parvenitismul sunt promovate pentru că produc audiență. Media și platformele de socializare par să favorizeze aceste subiecte pentru că atrag mai multe clicuri, distribuiri și interacțiuni, ceea ce duce la creșterea audienței și implicit a veniturilor publicitare.

Să nu uităm nici modul în care funcționează rețelele sociale: pe bază de algoritmi concepuți să ofere conținut personalizat în funcție de interesele și comportamentul utilizatorilor. Dacă utilizatorii interacționează frecvent cu conținut inutil sau controversat, algoritmii le vor oferi tot mai mult astfel de conținut pentru a-i menține implicați.

Nu în ultimul rând, subiectele de acest gen pot să genereze polarizare și diviziune în societate, lucru care poate fi util pentru anumite grupuri de interese ce doresc să exploateze aceste tensiuni în scopuri politice sau de promovare a unor agende.

Clickbaitul, senzaționalismul, algoritmii ori creșterea audienței pot fi atât cauze cât și efecte ale unor operațiuni psihologice. Aici este partea frumoasă: că, oricând, se poate da vina pe necesitatea de a atrage cititori sau vizualizări atunci când sunt promovate personaje prea puțin mobilate la etajele superioare.

Și, în vreme ce societatea se chinuie să scoată o piatră aruncată de un prost în lac, nu mai vede muntele de bolovani împinși cu buldozerele de băieții deștepți…