Obsesia curățării etnice

0
12
In 1999, NATO a bombardat Serbia pentru aproape 80 de zile. Motivul: genocidul comis de sarbi in Kosovo. Mai tarziu, ONU a constatat ca in Kodovo nu a fost comis genocid.

Ne mirăm întruna de nebunia care a cuprins Rwanda în anii ’90, când etnicii tutsi au fost masacrați de hutu. “Africa, ce să-i faci…”, ne spunem și greșim. Pentru că nici așa-zisa lume civilizată nu e mai prejos iar în anii ’90 a cunoscut câteva masacre devastatoare. Războiul din Iugoslavia despre asta a fost. Croații au vrut să-i alunge pe sârbi, sârbii pe bosniaci, bosniacii și pe croați și pe sârbi.

Pe urmă a fost Kosovo, când NATO a lovit Serbia pe motiv de genocid în provincie pentru ca, ulterior, să asistăm la alungarea sârbilor din zonă fără ca “lumea civilizată” să ia atitudine.

Poate nu ar trebui să uităm nici martie 1990, când românii au fost alungați din zona Harghita – Covasna, acțiune pregătită încă din decembrie 1989, când s-a încercat curățarea etnică a zonei. Prea puțină lume își mai amintește ce a fost, atunci, acolo, de militienii români uciși de populația maghiară, de anunțurile la megafoane ca românii să părăsească zona.

Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina începând cu 2014 s-a înscris pe aceeași linie a încercării de a curăța etnic estul țării de ruși. S-au făcut presiuni mari ca populația rusofonă să plece, iar când nu s-a reușit intimidarea (afișele cu inscripția “Eсли мучить ностальгия, чемодан, вокзал, Россия – De te chinuie nostalgia, geamantan, gară, Rusia” erau pretutindeni), s-a trecut la crime.

Până la urmă, în Nagorno Karabah s-a întâmplat la fel. Azerii au desfășurat o vastă campanie de amenințări, astfel că, după ce au învins forțele de autoapărare locale lăsate de izbeliște de Armenia, au determinat 100.000 de oameni să plece din provincie, declanșând unul din cele mai mari dezastre umanitare din zonă.

Evenimentele din Israel nu fac excepție. Conflictul din zonă a devenit un pretext pentru ca întreaga populație din Gaza, de 2,3 milioane de oameni să fie alungată în Egipt. Desigur, sub pretext umanitar. SUA au anunțat, la începutul conflictului că se află în discuții active cu Israelul și Egiptul pentru a stabili coridoare de „trecere sigură” pentru ca civilii din Gaza să fugă de atacurile aeriene israeliene în curs.

“Discutăm în mod activ acest lucru cu omologii noștri israelieni și egipteni, susținem trecerea sigură pentru civili. Civilii nu sunt de vină pentru ceea ce a făcut Hamas. Nu au făcut nimic rău”, a declarat purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, reporterilor la Casa Albă pe 12 octombrie.

Pe 28 octombrie, însă, o revistă israeliană publică un document secret al Ministerului de Informații al Israelului, care recomandă ocuparea Gazei și transferul total al celor 2,3 milioane de locuitori ai săi în Peninsula Sinai din Egipt. Documentul, emis la 13 octombrie, recomandă ca Israelul să evacueze populația din Gaza în Sinai în timpul războiului, să înființeze orașe de corturi în nordul Sinaiului pentru a găzdui populația deportată și apoi să creeze o zonă de securitate închisă care să se întindă pe câțiva kilometri în interiorul Egiptului. Palestinienilor deportați nu li s-ar fi permis să se întoarcă în nici o zonă din apropierea graniței israeliene.

Dar Egiptul și Rusia au respins acest plan. SUA au fost nevoite să anunțe că se renunță la această idee. Deocamdată.