Condamnați la dispariție

0
18

Am scris acum mai bine de 10 ani un text intitulat “Această Românie trebuie să dispară”.

Am spus, atunci că “România, așa cum este ea acum, trebuie să dispară. Ca popor, ne-am ratat misiunea și trebuie să fim înlocuiți, pentru că am demonstrat în ultimii 20 de ani că nu merităm acest teritoriu”.

Au sărit în sus, atunci, unii “patrioți” pentru îndrăzneala de a spune aceste lucruri. Au mai trecut 10 ani și, ce să vezi? Lucrurile doar s-au înrăutățit.

Am continuat să distrugem ceea ce am construit cu mari sacrificii în regimul anterior; ceea ce nu am distrus, am vândut pe doi bani. Agricultura, Industria, Turismul sunt praf, Sănătatea și Educația abia mai respiră, și, mai mult, am abandonat definitiv orice morală. Dă-o dracului de școală, se pot face bani buni din videochat; ce contează că văd vecinii cum arăți la interior, bani să iasă…

Am trecut de prea multă vreme de acel punct de inflexiune care semnaliza locul până la care mai era posibilă o reconstrucție. Orice am încerca să facem, în ipostaza în care s-ar găsi o masă critică de cetățeni care să ceară și să facă o reconstrucție, aceasta nu mai este posibilă. Nu mai există fundamentul pe care să se reconstruiască o țară.

Pentru că România de acum nu mai este o țară, este un teritoriu guvernat de niște așa-zise “elite” puse pe căpătuială și menținute la Putere de forțele externe care au nevoie de o piață de desfacere, de resurse umane și naturale și de ceva carne de tun.

Cum se ridică un oarecare să spună că 2+2=4 și că suntem jefuiți, cum se pun în mișcare mecanismele de autocontrol care îl elimină din viața publică.

De aceea am spus că, cu cât mai repede se distruge această versiune a României, cu atât mai bine pentru că, din cenușă s-ar putea reconstrui o altfel de țară. Indiferent cât ar dura acest “interregnum”. Culmea este că am mai trecut prin astfel de episoade de-a lungul istoriei… Dar nu am reușit să învățăm nimic din aceasta. Ne-am revenit, am reconstruit cu mari sacrificii, ne-am reinventat și, după un timp, am acceptat din nou să fim umiliți, furati, mințiți. Și iar am reluat ciclul de la capăt.

Asistăm, acum, la o nouă prăbușire. Nu multă lume își dă seama, unii chiar au impresia că trăiesc cele mai bune timpuri pe care le-a cunoscut vreodată țara. Nicio problemă, nici romanii nu-și dădeau seama că imperiul lor stă să cadă și sfârșitul depinde doar de dispoziția de moment a lui Odoacru…