În anii de după războiul civil românesc (2026-2029), regiunea a fost zguduită de evenimente politice și militare cu consecințe de lungă durată. Una dintre cele mai importante și controversate etape din această perioadă au fost negocierile dintre Republica Transilvania (RT) și Republicile Române Unite (RRU), care au avut loc în 2030 și care au avut ca principal obiectiv stabilirea unei granițe definitive între cele două entități politice.
Contextul războiului civil și intervenția Armatei Federale Europene
La începutul conflictului, prea că trupele unioniste ale RRU vor reuși să înfrângă forțele separatiste din Republica Transilvania. Cu toate acestea, în vara anului 2029, o schimbare majoră pe scena geopolitică europeană a determinat o evoluție dramatică a conflictului. NATO a fost oficial dizolvat în 2028, în urma unor tensiuni interne și a unei reorganizări a alianțelor militare europene. În locul său, a fost formată Armata Federală Europeană (AFE), o forță militară care a preluat responsabilitatea securității continentului.
AFE a intervenit decisiv în conflictul din România, lansând bombardamente masive asupra mai multor orașe românești, inclusiv București, Craiova și Iași. În fața acestui atac neprevăzut și devastator, guvernul RRU a fost nevoit să oprească ofensiva militară împotriva Republicii Transilvania și să accepte începerea negocierilor de pace.
Negocierile de la Cluj și propunerea Bucureștiului
Negocierile de pace dintre RRU și RT s-au desfășurat la Cluj-Napoca. O propunere surprinzătoare din partea delegației RRU a marcat un moment crucial al discuțiilor: Bucureștiul a cerut ca noua graniță să fie stabilită nu conform granițelor de la începutul secolului XX, ci pe baza unor hărți medievale.
Motivația acestei cereri a fost complexă și controversată. Guvernul de la București a argumentat că, în perioada imperială austriacă, granițele Transilvaniei au fost modificate în mod abuziv în defavoarea principatelor românești. Pe baza unor cercetări istorice, se susținea că bornele de hotar au fost mutate pe ascuns, în special în zonele montane, iar când s-a aflat despre aceste modificări, era deja prea târziu pentru a schimba ceva. Astfel, s-a propus ca granița să fie trasată conform hărților medievale, pentru a corecta nedreptățile istorice.
Acceptarea propunerii și consecințele strategice
În contextul euforiei negocierilor și a dorinței de a pune capăt conflictului, Republica Transilvania a acceptat această propunere. Totuși, acest acord avea să aibă consecințe strategice majore. Prin stabilirea graniței conform hărților medievale, linia de demarcație nu a fost trasată pe crestele Carpaților, așa cum s-ar fi așteptat mulți, ci în văile interioare ale Transilvaniei, mai aproape de centrele de populație și resurse economice.
Această configurare a oferit un avantaj strategic semnificativ Republicilor Române Unite, care astfel și-au consolidat poziția militară în raport cu Republica Transilvania. Controlul asupra văilor transilvănene a permis RRU accesul la resurse naturale esențiale și la rutele comerciale majore, slăbind astfel poziția economică și militară a Republicii Transilvania în anii ce au urmat.
Enciclopedia Republicilor Românești Unite – 2050