Într-o societate democratică, unde libertatea cetățeanului este garantată, autoritățile ar trebui să fie un bastion al echilibrului și al transparenței. Din păcate, există momente în care funcționarii publici și structurile de ordine aleg o cale mai facilă: manipularea. Sub masca „protecției statului” sau a „siguranței cetățeanului”, anumite acțiuni aparent justificate sunt transformate în adevărate spectacole mediatice, cu scopul de a discredita, de a deturna atenția publică sau de a induce o stare de panică. Un exemplu recent și elocvent îl reprezintă cazul unui cetățean oprit și percheziționat, iar apoi prezentat opiniei publice ca un „dușman al statului” pe baza unor obiecte găsite în mașină.
Scenariul autorităților și exagerările evidente
Comunicatul oficial a anunțat o „captură” spectaculoasă: „un pistol, un dispozitiv de împrăştiere gaze iritant-lacrimogene cu aspect de pistol şi butelia aferentă cu piper, o bucată de articol pirotehnic tip petardă, un dispozitiv tip box, un topor, cinci cuţite tip briceag, trei cuţite, două lame de cuţit, un baston telescopic, precum şi sumele de 24.990 de lei, 5.197 de dolari, 200 de coroane cehe, 100 de euro şi 560.000 de franci congolezi.”
Această listă, prezentată de parcă cetățeanul în cauză ar fi fost o amenințare iminentă pentru siguranța națională, maschează realitatea unor obiecte ce, în contextul legii, nu constituie ilegalități grave.
„Pistolul” despre care s-a vorbit toată ziua s-a dovedit a fi un simplu pistol cu aer comprimat, un obiect vândut legal în magazinele de airsoft și achiziționat de multe persoane pentru hobby sau autoapărare. Este adevărat că legea românească nu permite folosirea armelor de airsoft în scop de apărare și nici purtarea lor în spațiul public, dar fapta în sine nu constituie o infracțiune gravă, ci cel mult o contravenție, sancționată cu amendă.
Cât despre celelalte obiecte – cuțite, baston telescopic, spray cu piper – toate sunt legale atunci când sunt deținute și transportate fără intenția clară de a comite o infracțiune. Iar banii, deși în cantități semnificative, sunt și ei perfect legali, fără dovezi că provin din activități ilicite.
Ăia 560.000 de franci congolezi, de exemplu, deși par o sumă mare, în realitate valorează puțin peste 900 de lei.
În loc să prezinte situația obiectiv, autoritățile au optat pentru dramatizarea excesivă a unor fapte banale, stârnind frici nejustificate. Astfel, un cetățean a fost transformat peste noapte într-un „pericol” pentru siguranța publică, fără nicio dovadă concretă privind intențiile sale. Manipularea constă tocmai în tehnica de „gonflare” a faptelor: o listă impresionantă de obiecte, un ton alarmist și absența clarificărilor legale.
Spectacolul mediatic: o metodă veche, dar eficientă
Din păcate, astfel de cazuri nu sunt izolate. Episodul amintește de un alt incident din 2012, în timpul protestelor anti-Băsescu, când autoritățile au prins un protestatar cu un pistol airsoft și au prezentat întreaga situație ca pe un complot menit să destabilizeze ordinea publică. Scopul a fost același: să discrediteze mișcările de protest și să inducă în mintea cetățenilor ideea că acești oameni sunt periculoși și, implicit, că acțiunile autorităților sunt justificate.
În ambele cazuri, manipularea a funcționat pe aceleași principii:
- Crearea unui inamic imaginar – un individ „periculos” care trebuie neutralizat.
- Selectarea și exagerarea faptelor – lista obiectelor și sumele de bani sunt prezentate fără context.
- Impulsionarea mediatizării – televiziunile și radiourile, dornice de senzațional, preiau informațiile fără verificări suplimentare.
- Controlul narativului – cetățeanul este prezentat drept „vinovat” înainte ca justiția să se pronunțe.
De ce sunt periculoase astfel de practici?
Astfel de episoade nu sunt doar simple greșeli de comunicare, ci reflectă o problemă sistemică în relația dintre autorități și cetățeni. Manipularea prin exagerare și dezinformare are efecte nocive pe termen lung:
- Subminează încrederea în instituțiile statului. Cetățenii ajung să privească structurile de ordine ca pe un instrument de propagandă, nu ca pe un garant al siguranței.
- Distrage atenția de la adevăratele probleme. În loc să discutăm despre reforme necesare sau despre abuzuri reale, opinia publică este ținută ocupată cu povești fabricate.
- Stigmatizează persoane fără dovezi clare. Într-un stat de drept, principiul „nevinovat până la proba contrarie” ar trebui să fie respectat cu strictețe.
Concluzie: când un „fâs” devine știre de primă pagină
Cazul prezentat este simptomatic pentru tendința autorităților de a manipula percepțiile publice prin dramatizarea unor evenimente nesemnificative. În lipsa unei anchete temeinice și a unor dovezi clare, cetățeanul în cauză a fost prezentat ca o amenințare doar pentru a „umple” agenda mediatică și pentru a servi unui interes obscur, fie politic, fie administrativ.
Într-o democrație sănătoasă, opinia publică trebuie să aibă instrumentele necesare pentru a deconstrui astfel de manipulări. Rolul presei și al societății civile este de a pune sub semnul întrebării astfel de „spectacole”, cerând explicații clare și detaliate. Numai printr-o atitudine critică putem preveni ca „fâsurile” să fie transformate în „mari amenințări” și, implicit, să protejăm principiile fundamentale ale libertății și adevărului.