Într-o societate ipotetică, autoritatea declară vernilul ca fiind o culoare bună și utilă, în timp ce bleumarinul este considerat nociv și interzis. Această decizie nu doar că definește norme estetice și culturale, ci devine un principiu moral fundamental. Elitele societății susțin vehement această viziune, iar o parte semnificativă din populație adoptă cu entuziasm noua doctrină. Acest entuziasm se transformă într-o atitudine rigidă, caracterizată de o gândire duală: „vernilul este bun, bleumarinul este rău.”
Totuși, schimbările inevitabile de paradigmă care apar ulterior complică acest peisaj. Noua autoritate decide că ambele culori sunt valoroase, ceea ce provoacă reacții diverse în rândul celor care au adoptat doctrina veche.
Faza inițială: La impunerea doctrinei „vernilul este bun, bleumarinul este rău”, un segment important al societății o acceptă rapid. Pentru acești indivizi, gândirea duală oferă claritate și certitudine într-o lume complexă. Ei susțin nu doar superioritatea vernilului, dar consideră orice altă perspectivă o amenințare.
Mai mult, cei care încearcă să pună sub semnul întrebării poziția bleumarinului sunt rapid etichetați ca disidenți sau chiar ca dușmani ai națiunii. Apărătorii doctrinei devin militanți ai acesteia, investind timp și resurse în promovarea convingerilor lor și în suprimarea oricărei opinii divergente. Pentru această categorie, identitatea personală și socială se confundă cu susținerea valorii vernilului.
Schimbarea de paradigmă După un timp, circumstanțele sociale, politice sau culturale conduc la o reevaluare a doctrinei. Noua autoritate decide că atât vernilul, cât și bleumarinul sunt culori valoroase, fiecare având utilitatea și frumusețea sa. Această schimbare fundamentală pune la încercare capacitatea de adaptare a celor care au îmbrățițat gândirea duală.
Reacțiile celor cu gândire duală
- Negarea și rezistența activă Cei mai rigizi adepți ai doctrinei vechi refuză să accepte noua paradigmă. Pentru ei, acceptarea bleumarinului ar echivala cu o trădare a principiilor fundamentale care le-au definit viața. Ei pot susține că autoritatea este coruptă sau că decizia de a reabilita bleumarinul este rezultatul unei conspirații. De exemplu, vor continua să organizeze evenimente pro-vernil și să demonizeze bleumarinul, ignorând schimbarea oficială.
- Reinterpretarea forțată Unii dintre susținătorii doctrinei vechi încercă să se adapteze, dar o fac într-un mod care păstrează, pe cât posibil, elementele vechiului sistem de credințe. Ei ar susține că, deși bleumarinul este acum acceptat, vernilul rămâne superior și ar trebui să primească mai multă recunoaștere.
- Confuzie și retragere Pentru o parte dintre acești indivizi, schimbarea paradigmei este atât de destabilizatoare încât preferă să se retragă din discuție și să evite orice implicare. Ei se simt pierduți în fața unei lumi care nu se mai conformează sabloanelor simple cu care erau obișnuiți.
- Conversia dramatică Un număr redus de persoane poate accepta noua paradigmă în mod extrem, devenind avocați vocali ai bleumarinului. Paradoxal, acești indivizi pot folosi aceeași energie pe care o investiseră în apărarea vernilului pentru a susține acum bleumarinul.
- Polarizare și formarea de grupuri izolate Unii indivizi se vor organiza în grupuri care continuă să susțină exclusiv superioritatea vernilului, formând o contracultură. Aceste grupuri pot deveni din ce într-o ce mai izolate și radicalizate.
Schimbările de paradigmă reprezintă o provocare majoră pentru indivizii cu o gândire duală. Rigidiatea lor cognitivă îi face vulnerabili în fața unei lumi care nu mai funcționează conform binarismului cu care erau obișnuiți.