De câte ori ne-am lăsat impresionați de un gest simbolic și am uitat contextul real? Istoria e plină de exemple în care câteva elemente de marketing au transformat complet percepția asupra unor lideri, făcându-i să pară fie eroi, fie salvatori ai națiunii – chiar și atunci când realitatea era alta.
Jeanine Áñez – „Apărătoarea credinței”
În Bolivia, președinta interimară Jeanine Áñez a fost lăudată pentru că „a readus Biblia în Parlament”, un gest puternic pentru unii, dar care a ascuns un detaliu esențial: ea a ajuns la putere după o lovitură de stat . Marketingul politic a transformat-o dintr-un actor al unei schimbări forțate de regim într-o „apărătoare a valorilor creștine”.
Jair Bolsonaro – „Luptătorul împotriva pandemiei”
În timpul pandemiei, Bolsonaro s-a poziționat drept liderul care „spune adevărul” despre COVID-19, refuzând măsurile restrictive. A fost văzut de unii ca un simbol al libertății, deși a ajuns la putere după ce justiția l-a scos ilegal din cursă pe Lula da Silva. Un detaliu uitat de mulți, ascuns sub retorica anti-sistem.
Emmanuel Macron – „Salvatorul democrației”
Macron nu a fost neapărat votat pentru ce a făcut, ci pentru ce nu era – alternativa la extrema dreaptă. S-a prezentat ca „singura barieră împotriva populismului”, deși politicile sale economice au fost criticate pentru că au favorizat elitele. Dar cu o bună strategie de PR, a devenit „protectorul democrației”.
Margaret Thatcher – „Eroina de război”
Înainte de Războiul din Insulele Falkland, popularitatea lui Thatcher era în declin. Dar după victoria din conflict, imaginea ei s-a schimbat complet: dintr-o lideră nepopulară a devenit „Iron Lady”, un simbol al forței Marii Britanii. Războiul a devenit cel mai bun instrument de campanie electorală.
George W. Bush – „Apărătorul libertății”
După atentatele de la 11 septembrie, Bush a justificat războiul din Irak prin lupta împotriva terorismului. S-a construit o imagine puternică despre „apărarea lumii libere”, chiar dacă invazia s-a bazat pe informații false despre arme de distrugere în masă. Dar cine își mai punea întrebări, când marketingul spunea altceva?
Aceste exemple arată cât de ușor percepția publicului poate fi modelată prin simboluri, discursuri bine gândite și evenimente-cheie. În final, nu faptele în sine contează, ci povestea care se spune despre ele.