Într-o epocă în care informația este din abundență, dar adevărul este adesea filtrat prin prisma unor interese ideologice sau politice, este extrem de important să dezvoltăm un spirit critic în procesul de lectură.
Un articol despre o victorie a Armatei ruse nu face automat autorul un susținător al Rusiei, cum ar crede unii. Un jurnalist responsabil trebuie să prezinte realitatea – în măsura în care are acces la informații verificate – fără a se transforma într-un propagandist.
Este periculos să adaptăm realitatea pentru a nu răni sensibilitățile unui public sau pentru a menține o anumită linie ideologică. Dacă un eveniment are loc, acesta trebuie relatat obiectiv, indiferent de implicațiile emoționale sau politice.
Din păcate, în special în rândul generațiilor mai tinere, se observă o tendință spre un jurnalism justițiarist și angajat politic, în care informația este adesea modelată pentru a servi unei cauze, și nu pentru a reflecta realitatea.
Principiul jurnalistic fundamental „audiatur et altera pars” – să ascultăm și cealaltă parte – este esențial pentru o înțelegere completă a evenimentelor.
Doar prin confruntarea mai multor surse și perspective putem ajunge la o concluzie informată. Cenzura nu este niciodată o soluție viabilă, deoarece adevărul, prin natura sa, poate fi deranjant, dar doar el ne poate elibera și ne poate permite să luăm decizii în deplină cunoștință de cauză.
În ultimii ani, adevărul a fost din ce în ce mai mult capturat de narațiuni care servesc anumite interese. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunțăm la căutarea lui sau să acceptăm orbește propaganda livrată de guverne, partide sau activiști.
„Informarea numai din surse oficiale” este o abordare periculoasă, contrară principiilor jurnalismului clasic. La începutul anilor ’90, presa își făcea un scop din a nu lua de bun nimic din ceea ce venea din partea autorităților, verificând constant ce se ascunde în spatele deciziilor și declarațiilor oficiale. Astăzi, paradoxal, autoritatea ne spune că doar ea deține adevărul, iar o mare parte din public a ajuns să creadă acest lucru.
Pentru a fi cititori informați și responsabili, trebuie să abordăm critic orice articol sau postare, să căutăm surse alternative, să verificăm faptele și să nu ne lăsăm manipulați de propagandă – indiferent de unde provine aceasta.
Există, din păcate, o seamă de cetățeni care ajung să eticheteze autorii pentru că textele lor le distrug minunata lume în care trăiau vrăjiți de poveștile propagandei.
Desigur, psihologic este explicabil: confruntarea cu un adevăr dureros duce mai degrabă la respingerea adevărului decât la acceptarea sa; ar fi prea mare paguba pentru persoana respectivă, care ar trebui să-și reconstruiască întregul univers.
Acest fenomen este similar cu ceea ce psihologii numesc „disonanță cognitivă” – atunci când realitatea contrazice convingerile profunde ale unei persoane, ea va alege adesea să respingă realitatea în loc să-și modifice credințele.
În loc să accepte faptele, aceste persoane preferă să le nege, să atace sursa sau să se refugieze în teorii care le confirmă bias-urile preexistente.
Într-o societate bazată pe o informare sănătoasă, ar trebui să învățăm să acceptăm adevărul, oricât de incomod ar fi, și să ne adaptăm gândirea în funcție de realitate, nu invers.