În politica internațională, două concepte sunt fundamentale pentru menținerea puterii și a influenței unui stat sau a unei entități supranaționale: „salvarea feței” și „mandatul Cerului”.
* „Salvarea feței” se referă la necesitatea unui actor geopolitic de a menține aparențele victoriei și prestigiului, chiar și atunci când realitatea din teren este mai puțin favorabilă. Puterile internaționale evită acțiuni care le-ar putea umili sau le-ar diminua statutul global.
* „Mandatul Cerului”, concept derivat din filozofia politică chineză, implică legitimitatea de a guverna atâta timp cât liderii iau decizii în interesul poporului lor. Dacă măsurile luate contravin acestui interes și generează nemulțumire, guvernarea își pierde justificarea și devine vulnerabilă la schimbări politice majore.
În actualul context geopolitic, Statele Unite și Rusia sunt conștiente de aceste principii și vor căuta să le respecte într-un eventual compromis asupra Ucrainei. În schimb, Uniunea Europeană riscă să le ignore, ceea ce ar putea duce la pierderea influenței sale globale și chiar la propria destabilizare internă.
Salvarea feței: obiectiv comun al SUA și Rusiei
Orice acord între SUA și Rusia va trebui să permită fiecărei părți să își revendice o victorie:
* Pentru Rusia, acest lucru înseamnă recunoașterea sa ca putere militară globală capabilă să reziste Occidentului și să impună limite extinderii NATO. O soluție care ar include demilitarizarea Ucrainei, recunoașterea unor teritorii controlate de Rusia și garanții de neutralitate ar fi prezentată de Kremlin ca o confirmare a statutului său geopolitic.
* Pentru SUA, succesul ar consta în demonstrarea capacității de a negocia la nivel mondial, reafirmându-și rolul de actor indispensabil în arhitectura securității globale. Evitarea unui război prelungit, reducerea riscului unui conflict nuclear și menținerea controlului asupra Europei prin NATO ar fi suficiente pentru Washington.
Astfel, o eventuală înțelegere între cele două puteri ar putea presupune o Ucraină fragmentată, slab înarmată și neutră, cu părți din teritoriu fie anexate de Rusia, fie transformate în zone-tampon.
Europa: marele perdant al negocierilor
Dacă un astfel de compromis ar fi atins, Uniunea Europeană s-ar afla într-o poziție vulnerabilă, fiind exclusă din procesul decizional. Principalele consecințe ar include:
* Slăbirea influenței geopolitice a UE, care ar demonstra că nu este capabilă să-și apere propriile interese strategice.
* O vulnerabilitate strategică sporită, deoarece o Ucraină fragmentată și demilitarizată transferă Rusiei influența majoră asupra Europei de Est.
* Un dezechilibru economic și energetic, deoarece UE a pariat pe independența energetică față de Rusia, iar un acord ruso-american ar putea forța readaptarea strategiei energetice europene.
În esență, o înțelegere între SUA și Rusia ar confirma faptul că Europa rămâne un actor secundar în geopolitica globală, incapabil să-și definească propria strategie de securitate independent de Washington.
UE între pierderea mandatului și imposibilitatea de a-și salva fața
Uniunea Europeană se află într-un punct critic, deoarece ignoră atât „salvarea feței”, cât și „mandatul Cerului”:
* Nu își poate salva fața, pentru că excluderea sa de la masa negocierilor demonstrează că influența sa geopolitică reală este limitată. În loc să fie un jucător activ, UE a devenit un spectator într-un conflict care îi afectează direct securitatea și economia.
* Își pierde „mandatul Cerului”, deoarece deciziile luate în ultimii ani (sprijinirea sancțiunilor care afectează economia europeană, dependența energetică nesustenabilă, ignorarea nemulțumirii populației) sunt percepute ca fiind contrare intereselor propriilor cetățeni.
* Creșterea prețurilor la energie, încetinirea economică și instabilitatea politică din mai multe state membre demonstrează că UE se îndepărtează de nevoile reale ale europenilor.
În aceste condiții, viitorul Uniunii Europene este pus sub semnul întrebării. Dacă nu își redefinește strategia geopolitică și nu își regândește rolul în politica internațională, riscă să devină irelevantă.
Mai mult, ignorarea intereselor propriilor cetățeni poate duce la o criză politică internă, alimentând mișcările eurosceptice și fragilizând coeziunea blocului comunitar.
Astfel, neaderarea la aceste două principii nu doar că reduce influența globală a UE, ci îi poate pune sub semnul întrebării însăși existența pe termen lung.